Istoria lui Pietro Bandinelli

 Când Leonardo da Vinci a început să picteze “Cina cea de taină”,  în anul 1495,  la mănăstirea Santa Maria delle Grazie, a căutat un model pentru Isus Hristos. În cele din urmă, a identificat un tânăr ţăran, pe nume Pietro Bandinelli. El avea trăsături frumoase şi profunde şi inspira curăţie morală. Doi ani au trecut şi a venit rândul să-l picteze pe Iuda Iscarioteanul. Era nevoie de un model pe măsură, care să transmită toată perversiunea vânzătorului. Şi Leonardo a pornit din nou în căutare prin locurile rău famate ale Milanului. Alegerea lui s-a oprit asupra unui cerşetor care, atunci când l-a zărit pentru prima dată, l-a făcut să secutremure.  S-au tocmit la preţ şi cerşetorul a stat să pozeze.  Când a isprăvit lucrarea, Leonardo da Vinci a scos banii ca să-l plătească. Omul a plecat capul şi a început să suspine în plâns.

       “Ce ai?”, l-a întrebat maestrul. “Păi, nu mă recunoşti?”, l-a întrebat cerşetorul. “Nu.” “Eu… tot eu sunt acela care ţi-am pozat şi pentru chipul din mijloc, pentru Isus …”.

Notă:

cineva spunea odată că “demonii” la origine au fost “îngeri”, însă, prin reaua întrebuinţare a voinţei lor libere, şi-au pervertit rostul şi au devenit “îngeri ai întunericului”, adică demoni.