Mielul … Virgula … Bogatia …

Mielul …

         În tradiţia rabinică există o fabulă despre miel. Se spune că odată, mielul s-a dus la Dumnezeu şi i-a spus: “Stăpâne, ai fost nedrept cu mine. Nu mi-ai dat nici o armă ca să mă apăr de atâţia duşmani pe care îi am. Nu mi-ai dat coarne, ca cerbului; nici colţi, ca mistreţului; nici gheare, ca pisicii; nici forţă, ca elefantului; nici ţepi, ca ariciului; şi nici măcar fuga, ca iepuraşului… Ai uitat să-mi dai şi mie o armă ca să mă apăr!”

 Creatorul i-a oferit să probeze, pe rând, coarnele, colţii, ţepii, ghearele… şi nici una dintre acestea nu i se potrivea. Atunci, El a zis mielului: “Uite, îţi voi da o armă cu care să poţi rezista tuturor agresiunilor. Îţi voi da… răbdarea!”.

Isaia 53:7

 ”Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura…”.

Prin răbdare, dragoste, credincioşie şi perseverenţă, Mielul lui Dumnezeu – adică Hristosul, trimis de Dumnezeu în lumea noastră să facă ispăşirea pentru păcatele umanităţii, îşi îndeplineşte mandatul iar uşa mântuirii este deschisă oricui se întoarce, cu credinţă şi pocăinţă, spre Dumnezeu.

Virgula …

          Odată cu venirea pe tron a ţarului Alexandru III, în 1881, treburile împărăţiei Ruse aveau să cunoască un alt drum. Toleranţa şi cosmopolitismul aveau să fie înlocuite cu autoritarismul, intoleranţa şi naţionalismul acerb. Limba rusă a fost impusă tuturor naţiunilor conlocuitoare. Evident că faptul acesta a stârnit reacţii îndreptăţite.

Era în 1884. Pe masa de lucru a împăratului stătea cererea de graţiere a unei femei poloneze, pentru soţul ei care era învăţător, condamnat pentru că ţinea cu tot dinadinsul să predea limba lor maternă copiilor. Pe cererea femeii, Alexandru scrisese cuvintele: ” Graţiere cu nici un chip, deportare în Siberia”.  În lipsa soţului, împărăteasa Maria a citit cererea. Inima ei s-a înduioşat.  Şi, contând pe respectul pe care soţul i-l purta, ea a şters cu un vârf de cuţit virgula din locul ei, apoi a luat pana şi a aşezat virgula mai la început. Acum, hotărârea suna altfel: “Graţiere, cu nici un chip deportare în Siberia!”.

Bogăţia, niciodată n-a adus fericirea

                 În 1923,opt dintre cei mai mari bogătaşi s-au întâlnit într-un hotel din Chicago. A fost prezent preşedintele celei mai mari companii de oţel din lume, preşedintele celei mai mari companii de bunuri casnice, cel mai mare negustor de grâu din lume, preşedintele bursei din New York, preşedintele Băncii Internaţionale şi un membru din guvernul federal.

După 25 de ani, Charles Schwab a trăit ultimii cinci ani din viaţă din împrumuturi şi a murit fără nici un ban în buzunar.  Samuel Isassull, cel mai mare negustor, a murit dator. Richard Withney, preşedintele Bursei, a făcut ani de puşcărie la Sing Sing. Albert Fall, membrul din guvernul federal, a fost eliberat din puşcărie cu puţin timp înainte de a muri, pentru a fi acasă în acel moment tragic. Jesse Livermore s-a sinucis, Leon Frazer s-a sinucis iar Ivan Kreugher a sărit în Canalul Mânecii şi s-a înecat.

      1 Timotei 4:17-19

“Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogaţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele… aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă…”.