Amazing grace

Producătorul Bill Moyers în filmul “Amazing Grace” suprinde o scenă autentică, filmată în 1994 pe celebrul stadion Wembley din Londra, plin cu o mare de tineri strânşi prentru a sărbători schimbarea politică din Africa de Sud. Timp de douăspreze ore, spectacolul maraton etalează tot felul de formaţii rock. Tinerii sunt în delir. Ridicaţi în picioare, se descătuşează în strigăte şi explozii corporale. Şi când frenezia atinge cote maxime, pe estradă păşeşte Jessye Norman, o cântăreaţă afro-americană.

           E singură îm faţa gloatei, fără chitarişti, fără negativ, fără pian. Mulţimea strigă fără răgaz. Îi vrea înapoi pe rockerii “Guns’s Roses”. Jessye Norman începe să cânte rar, a capella: “Amazing grace, how the sound…”( în română, Măreţul har m-a mântuit ).  Deodată, 70.000 de fani agitaţi îngheaţă. Pe Wembley se aşterne liniştea. Jessye începe strofa a doua… şi mulţimea este deja prinsă. La a treia strofă, câteva mii prind cântecul şi încep să cânte cu ea… cântecul aproape pierdut din memorie…

           Ce s-a întâmplat? Nici Jessye Norman, întrebată de reporteri, n-avea nici o idee ce fel de putere coborâse pe Wembley în seara aceea …