Biblia Cornilescu la tribunal

Dumitru Cornilescu nu are încă o biografie decentă în limba română. Nu se poate lăuda nici măcar cu o pagină pe Wikipedia. De vreun monument sau ceva similar nu mai vorbim. Dar are, iată, primul proces judiciar în onoarea numelui său și a versiunilor pe care le-a realizat.

Pe dl. avocat Daniel Cuculea l-am întâlnit cu vreo 5-6 ani în urmă. Profesorul Teodor Pandrea, cunoscând interesul meu pentru Dumitru Cornilescu și pentru activitatea lui de traducător, m-a pus în legătură cu dl Cuculea, care scrisese câteva studii despre Cornilescu și despre Teodor Popescu. La vremea respectivă prof. Pandrea m-a și însoțit pe strada Berzei, acolo unde (dacă memoria nu mă trădează) era chiar sediul  Societății Evanghelice Române.

Cred că ulterior am mai vorbit cu dl Cuculea de vreo două ori la telefon, dar nu mai pot fixa cu precizie în timp data acestor convorbiri. De curând (să fi fost pe la jumătatea lunii decembrie?) m-a sunat în legătură cu data de naștere a lui Alexandru Cornilescu, fiul lui Dumitru Cornilescu din prima căsătorie. Intenționa să solicite o copie a certificatului de deces al acestuia.

Îmi aduc aminte că la momentul convorbirii noastre am rămas oarecum nedumerit. La ce ar putea servi copia unui certificat de deces?

De curând am aflat răspunsul. Putea servi ca dovadă într-un litigiu care a ajuns la tribunal.

Mâine, pe 24 ianuarie, șase persoane juridice sunt invitate creștinește de către Societatea Evanghelică Română (reprezentată de dl avocat Daniel Cuculea) să se prezinte în instanță, la primul termen al primului proces de răsunet din istoria mișcării evanghelice din România.

Care proces, în bună tradiție protestantă, este subîntins (oare se putea altfel?) de principiul sola Scriptura. Ați citit bine: litigiul care se judecă mâine are în centru Biblia fiindcă, nu-i așa, Scriptura trebuie nu doar tradusă, tipărită, citită și împlinită, ci și apărată la tribunal.

Cele șase entități invitate la judecată sunt SBIR (București), Societatea Biblică Interconfesională din Moldova, Bible Society (Anglia), Cultul Adventist, Romanian Bible Society (SUA) și Fundația Societatea Biblică din România (Oradea).

Care este documentul principal pe care se bazează reclamantul?

O declarație dată de Iulian Cornilescu (fratele lui Dumitru și al lui Gheorghe Cornilescu) în 18 noiembrie 1991. Potrivit acestui document, Iulian Cornilescu (decedat la 23 decembrie 1993) împuternicește editura „Societății Evanghelice Române” să preia toate drepturile de autor care îi revin ca moștenitor al fraților Dumitru și Gheorghe Cornilescu.

Dar cum putea Iulian Cornilescu în 1991 să împuternicească editura SER să preia niște drepturi pe care el la momentul respectiv nu le putea avea, dat fiind că a doua soție a lui Cornilescu era încă în viață? Din informațiile pe care le am, Anna Cornilescu a murit abia în 2007!

În fine, nu am pretenția că mă pricep la drept succesoral și la drepturi de autor. Dar am citit integral scrisorile privitoare la Cornilescu, din arhiva Societății Biblice Britanice, iar ele conțin o istorie limpede. Pentru Cornilescu a fost destul de clar de la bun început că versiunea lui aparține Societății Biblice Britanice. Traducătorul român și-a dorit mult ca textul lui să fie asumat de SBB și publicat sub sigla ei. Din acest motiv a revizuit-o în conformitate cu regulile editoriale ale SBB și a fost plătit pentru asta; a acceptat, cu alte cuvinte, regulile „jocului”.

Evident, judecătorul de caz nu a citit respectivele scrisori. Am vaga bănuială că nici dl Cuculea nu le-a citit. Sau, dacă le-a citit, a omis din greșeală pasajele relevante. Prin urmare, ne putem aștepta la surprize.

Eu unul urmăresc cu atenție acest proces care nu se anunță deloc simplu. Nu am alt interes decât cel pur academic. Totuși, cunoașterea nu poate fi niciodată neutră, în sensul că te obligă la o anumită perspectivă. Nu poți să „suspenzi judecata” și să te „abții” când cunoști relativ bine un anumit subiect.

Dar să nu ne pronunțăm dinainte. Și, fiindcă nu le putem ura împricinaților „Doamne ajută!”, să le urăm măcar, ca într-o competiție sportivă: May the best case win!

Sursa AICI